knockouta

Romanian

Etymology

From knockout.

Verb

a knockouta (third-person singular present knockoutează, past participle knockoutat) 1st conjugation

1. to knockout

Conjugation

    conjugation of knockouta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a knockouta
gerund			knockoutând
past participle			knockoutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	knockoutez	knockoutezi	knockoutează	knockoutăm	knockoutați	knockoutează
	imperfect	knockoutam	knockoutai	knockouta	knockoutam	knockoutați	knockoutau
	simple perfect	knockoutai	knockoutași	knockoută	knockoutarăm	knockoutarăți	knockoutară
	pluperfect	knockoutasem	knockoutaseși	knockoutase	knockoutaserăm	knockoutaserăți	knockoutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să knockoutez	să knockoutezi	să knockouteze	să knockoutăm	să knockoutați	să knockouteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		knockoutează			knockoutați
	negative		nu knockouta			nu knockoutați