mirac

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin miraculum.

Noun

mirac n (plural miracuri)

1. (obsolete) miracle

   Synonym: miracol

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	mirac	miracul		miracuri	miracurile
genitive-dative	mirac	miracului		miracuri	miracurilor
vocative	miracule			miracurilor

References

• mirac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN