muncitor

Romanian

Etymology

From munci +‎ -tor.

Noun

muncitor m (plural muncitori, feminine equivalent muncitoare)

1. worker, labourer

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	muncitor	muncitorul		muncitori	muncitorii
genitive-dative	muncitor	muncitorului		muncitori	muncitorilor
vocative	muncitorule			muncitorilor

Adjective

muncitor m or n (feminine singular muncitoare, masculine plural muncitori, feminine/neuter plural muncitoare)

1. working
2. hard-working, industrious

   Synonyms: harnic, activ

Declension

Declension of muncitor

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	muncitor		muncitoare		muncitori	muncitoare
	definite	muncitorul		muncitoarea		muncitorii	muncitoarele
genitive- dative	indefinite	muncitor		muncitoare		muncitori	muncitoare
	definite	muncitorului		muncitoarei		muncitorilor	muncitoarelor

References

• “muncitor”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025