obiectiva

Romanian

Etymology

Borrowed from French objectiver.

Verb

a obiectiva (third-person singular present obiectivează, past participle obiectivat) 1st conjugation

1. to set an objective

Conjugation

    conjugation of obiectiva (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a obiectiva
gerund			obiectivând
past participle			obiectivat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	obiectivez	obiectivezi	obiectivează	obiectivăm	obiectivați	obiectivează
	imperfect	obiectivam	obiectivai	obiectiva	obiectivam	obiectivați	obiectivau
	simple perfect	obiectivai	obiectivași	obiectivă	obiectivarăm	obiectivarăți	obiectivară
	pluperfect	obiectivasem	obiectivaseși	obiectivase	obiectivaserăm	obiectivaserăți	obiectivaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să obiectivez	să obiectivezi	să obiectiveze	să obiectivăm	să obiectivați	să obiectiveze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		obiectivează			obiectivați
	negative		nu obiectiva			nu obiectivați