picui

Romanian

Etymology

From pic +‎ -ui.

Verb

a picui (third-person singular present picuiește, past participle picuit) 4th conjugation

1. to drip

Conjugation

    conjugation of picui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a picui
gerund			picuind
past participle			picuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	picuiesc	picuiești	picuiește	picuim	picuiți	picuiesc
	imperfect	picuiam	picuiai	picuia	picuiam	picuiați	picuiau
	simple perfect	picuii	picuiși	picui	picuirăm	picuirăți	picuiră
	pluperfect	picuisem	picuiseși	picuise	picuiserăm	picuiserăți	picuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să picuiesc	să picuiești	să picuiască	să picuim	să picuiți	să picuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		picuiește			picuiți
	negative		nu picui			nu picuiți