pildui

Romanian

Etymology

From pildă +‎ -ui.

Verb

a pildui (third-person singular present pilduiește, past participle pilduit) 4th conjugation

1. to parable

Conjugation

    conjugation of pildui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pildui
gerund			pilduind
past participle			pilduit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pilduiesc	pilduiești	pilduiește	pilduim	pilduiți	pilduiesc
	imperfect	pilduiam	pilduiai	pilduia	pilduiam	pilduiați	pilduiau
	simple perfect	pilduii	pilduiși	pildui	pilduirăm	pilduirăți	pilduiră
	pluperfect	pilduisem	pilduiseși	pilduise	pilduiserăm	pilduiserăți	pilduiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pilduiesc	să pilduiești	să pilduiască	să pilduim	să pilduiți	să pilduiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pilduiește			pilduiți
	negative		nu pildui			nu pilduiți