predmet

See also: předmět

Romanian

Etymology

Borrowed from Russian предмет (predmet), from Polish przedmiot.

Noun

predmet n (plural predmeturi)

1. (obsolete) object, business

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	predmet	predmetul		predmeturi	predmeturile
genitive-dative	predmet	predmetului		predmeturi	predmeturilor
vocative	predmetule			predmeturilor

References

• predmet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN