promite

Latin

Verb

prōmite

1. second-person plural present active imperative of prōmō

Romanian

Etymology

Borrowed from French promettre, from Latin prōmittere.

Pronunciation

• IPA^(key): /proˈmi.te/
• Rhymes: -ite
• Hyphenation: pro‧mi‧te

Verb

a promite (third-person singular present promite, past participle promis, third-person subjunctive promită or (dated) promiță) 3rd conjugation

1. (transitive) to promise [with dative ‘to’]

   Synonym: (now literary) făgădui

Conjugation

    conjugation of promite (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a promite
gerund			promițând
past participle			promis
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	promit	promiți	promite	promitem	promiteți	promit
	imperfect	promiteam	promiteai	promitea	promiteam	promiteați	promiteau
	simple perfect	promisei	promiseși	promise	promiserăm	promiserăți	promiseră
	pluperfect	promisesem	promiseseși	promisese	promiseserăm	promiseserăți	promiseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să promit	să promiți	să promită să promiță	să promitem	să promiteți	să promită să promiță
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		promite			promiteți
	negative		nu promite			nu promiteți

Related terms

• promisiune