proscris

French

Verb

proscris

1. inflection of proscrire:
   1. first/second-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From proscrie.

Adjective

proscris m or n (feminine singular proscrisă, masculine plural proscriși, feminine/neuter plural proscrise)

1. proscribed, banished

Declension

Declension of proscris

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	proscris		proscrisă		proscriși	proscrise
	definite	proscrisul		proscrisa		proscrișii	proscrisele
genitive- dative	indefinite	proscris		proscrise		proscriși	proscrise
	definite	proscrisului		proscrisei		proscrișilor	proscriselor

Noun

proscris m (plural proscriși)

1. banished person

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	proscris	proscrisul		proscriși	proscrișii
genitive-dative	proscris	proscrisului		proscriși	proscrișilor
vocative	proscrisule			proscrișilor