respicient

Latin

Verb

respicient

1. third-person plural future active indicative of respiciō

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin respiciens.

Noun

respicient m (plural respicienți)

1. observatory

   Synonym: observator

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	respicient	respicientul		respicienți	respicienții
genitive-dative	respicient	respicientului		respicienți	respicienților
vocative	respicientule			respicienților

References

• respicient in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN