rostui

Romanian

Etymology

From rost +‎ -ui.

Verb

a rostui (third-person singular present rostuiește, past participle rostuit) 4th conjugation

1. to order

Conjugation

    conjugation of rostui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a rostui
gerund			rostuind
past participle			rostuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rostuiesc	rostuiești	rostuiește	rostuim	rostuiți	rostuiesc
	imperfect	rostuiam	rostuiai	rostuia	rostuiam	rostuiați	rostuiau
	simple perfect	rostuii	rostuiși	rostui	rostuirăm	rostuirăți	rostuiră
	pluperfect	rostuisem	rostuiseși	rostuise	rostuiserăm	rostuiserăți	rostuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rostuiesc	să rostuiești	să rostuiască	să rostuim	să rostuiți	să rostuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rostuiește			rostuiți
	negative		nu rostui			nu rostuiți