schingi

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish اشكنجه (işkence).

Noun

schingi n (plural schingiuri)

1. torture

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	schingi	schingiul		schingiuri	schingiurile
genitive-dative	schingi	schingiului		schingiuri	schingiurilor
vocative	schingiule			schingiurilor

References

• schingi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN