smuci

Polish

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈsmu.t͡ɕi/
• Rhymes: -ut͡ɕi
• Syllabification: smu‧ci

Verb

smuci

1. third-person singular present of smucić

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic смучити (smučiti, “to crawl”), from Proto-Slavic *smučati. Cognates include Slovene smučati (“to ski”).

Verb

a smuci (third-person singular present smucește, past participle smucit) 4th conjugation

1. to hitch, to tug

Conjugation

    conjugation of smuci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a smuci
gerund			smucind
past participle			smucit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	smucesc	smucești	smucește	smucim	smuciți	smucesc
	imperfect	smuceam	smuceai	smucea	smuceam	smuceați	smuceau
	simple perfect	smucii	smuciși	smuci	smucirăm	smucirăți	smuciră
	pluperfect	smucisem	smuciseși	smucise	smuciserăm	smuciserăți	smuciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să smucesc	să smucești	să smucească	să smucim	să smuciți	să smucească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		smucește			smuciți
	negative		nu smuci			nu smuciți