spurca

Latin

Adjective

spurca

1. inflection of spurcus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Adjective

spurcā

1. ablative feminine singular of spurcus

Romanian

Etymology

Inherited from Latin spurcāre. Compare Italian sporcare.

Verb

a spurca (third-person singular present spurcă, past participle spurcat, third-person subjunctive spurce) 1st conjugation

1. to defile, desecrate, taint, soil, profane, sully, make dirty
2. to besmear, besmirch

Conjugation

    conjugation of spurca (first conjugation, no infix)

infinitive			a spurca
gerund			spurcând
past participle			spurcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	spurc	spurci	spurcă	spurcăm	spurcați	spurcă
	imperfect	spurcam	spurcai	spurca	spurcam	spurcați	spurcau
	simple perfect	spurcai	spurcași	spurcă	spurcarăm	spurcarăți	spurcară
	pluperfect	spurcasem	spurcaseși	spurcase	spurcaserăm	spurcaserăți	spurcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să spurc	să spurci	să spurce	să spurcăm	să spurcați	să spurce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		spurcă			spurcați
	negative		nu spurca			nu spurcați

Synonyms

• mânji

Derived terms

• spurcare
• spurcăciune

Related terms

• spurc