struji

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic строужити (stružiti).

Verb

a struji (third-person singular present strujește, past participle strujit) 4th conjugation

1. to take out unuseful parts of something
2. to chisel

Conjugation

    conjugation of struji (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a struji
gerund			strujind
past participle			strujit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strujesc	strujești	strujește	strujim	strujiți	strujesc
	imperfect	strujeam	strujeai	strujea	strujeam	strujeați	strujeau
	simple perfect	strujii	strujiși	struji	strujirăm	strujirăți	strujiră
	pluperfect	strujisem	strujiseși	strujise	strujiserăm	strujiserăți	strujiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strujesc	să strujești	să strujească	să strujim	să strujiți	să strujească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strujește			strujiți
	negative		nu struji			nu strujiți

References

• struji in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Serbo-Croatian

Noun

struji (Cyrillic spelling струји)

1. dative/locative singular of struja