sufoca

Catalan

Verb

sufoca

1. inflection of sufocar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

sufoca

1. inflection of sufocar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French suffoquer.

Verb

a sufoca (third-person singular present sufocă, past participle sufocat) 1st conjugation

1. to suffocate, choke (kill someone)
2. (reflexive) to suffocate, choke

Conjugation

    conjugation of sufoca (first conjugation, no infix)

infinitive			a sufoca
gerund			sufocând
past participle			sufocat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sufoc	sufoci	sufocă	sufocăm	sufocați	sufocă
	imperfect	sufocam	sufocai	sufoca	sufocam	sufocați	sufocau
	simple perfect	sufocai	sufocași	sufocă	sufocarăm	sufocarăți	sufocară
	pluperfect	sufocasem	sufocaseși	sufocase	sufocaserăm	sufocaserăți	sufocaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sufoc	să sufoci	să sufoce	să sufocăm	să sufocați	să sufoce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sufocă			sufocați
	negative		nu sufoca			nu sufocați

Synonyms

• înăbuși