undula

Latin

Etymology

From unda (“wave”) +‎ -ula (diminutive ending).

Pronunciation

• (Classical Latin) IPA^(key): [ˈʊn.dʊ.ɫa]
• (modern Italianate Ecclesiastical) IPA^(key): [ˈun.du.la]

Noun

undula f (genitive undulae); first declension (Late Latin)

1. wavelet

Declension

First-declension noun.

	singular	plural
nominative	undula	undulae
genitive	undulae	undulārum
dative	undulae	undulīs
accusative	undulam	undulās
ablative	undulā	undulīs
vocative	undula	undulae

Derived terms

• undulō

References

• “undula”, in Gaffiot, Félix (1934), Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.
• undula in Ramminger, Johann (16 July 2016 (last accessed)), Neulateinische Wortliste: Ein Wörterbuch des Lateinischen von Petrarca bis 1700‎, pre-publication website, 2005-2016

Romanian

Verb

a undula (third-person singular present undulează, past participle undulat) 1st conjugation

1. alternative form of ondula

Conjugation

    conjugation of undula (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a undula
gerund			undulând
past participle			undulat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	undulez	undulezi	undulează	undulăm	undulați	undulează
	imperfect	undulam	undulai	undula	undulam	undulați	undulau
	simple perfect	undulai	undulași	undulă	undularăm	undularăți	undulară
	pluperfect	undulasem	undulaseși	undulase	undulaserăm	undulaserăți	undulaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să undulez	să undulezi	să unduleze	să undulăm	să undulați	să unduleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		undulează			undulați
	negative		nu undula			nu undulați