zigzaga

Esperanto

Etymology

From zigzago +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ziɡˈzaɡa/
• Rhymes: -aɡa
• Hyphenation: zig‧za‧ga

Adjective

zigzaga (accusative singular zigzagan, plural zigzagaj, accusative plural zigzagajn)

1. zigzag

Italian

Verb

zigzaga

1. inflection of zigzagare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French zigzaguer.

Verb

a zigzaga (third-person singular present zigzaghează, past participle zigzagat) 1st conjugation

1. to zigzag

Conjugation

    conjugation of zigzaga (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a zigzaga
gerund			zigzagând
past participle			zigzagat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zigzaghez	zigzaghezi	zigzaghează	zigzagăm	zigzagați	zigzaghează
	imperfect	zigzagam	zigzagai	zigzaga	zigzagam	zigzagați	zigzagau
	simple perfect	zigzagai	zigzagași	zigzagă	zigzagarăm	zigzagarăți	zigzagară
	pluperfect	zigzagasem	zigzagaseși	zigzagase	zigzagaserăm	zigzagaserăți	zigzagaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zigzaghez	să zigzaghezi	să zigzagheze	să zigzagăm	să zigzagați	să zigzagheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zigzaghează			zigzagați
	negative		nu zigzaga			nu zigzagați

References

• zigzaga in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN