Abație
From Wikipedia, the free encyclopedia
Abația este un complex de clădiri adăpostind o mănăstire catolică cu statut special, împreună cu averea și domeniile ei, condusă de un abate (din latina medievală abbas, „tată”) sau o abatesă (stareță), asigurând tot necesarul unei comunități religioase autonome.[1] Abațiile depind de un episcop sau direct de papă. Abatele, respectiv abatesa, au rolul de tată spiritual (mamă spirituală) pentru comunitatea religioasă.
Prima abație, Montecassino, a fost fondată în 529 în Italia de sfântul Benedict de Nursia. În secolele al XII-lea și al XIII-lea s-au construit abații în întreaga Europă, mai ales în Franța.[1]