Abraham Lincoln
avocat și om politic, al XVI-lea președinte al Statelor Unite ale Americii / From Wikipedia, the free encyclopedia
Abraham Lincoln (i/ˈeɪbrəhæm ˈlɪŋkən/; n. , Sinking Spring Farm(d), Comitatul Hardin, Kentucky, Kentucky, SUA – d. , Washington, D.C., District of Columbia, SUA) a fost un avocat și om politic american, al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii, funcție pe care a exercitat-o începând cu luna martie 1861 și până la asasinarea sa în aprilie 1865. Lincoln a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil—cel mai sângeros conflict al său, dar și cea mai mare criză morală, constituțională și politică.[18][19] Prin aceasta, el a conservat Uniunea, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia.
- Pentru alte sensuri ale numelui Lincoln, vedeți Lincoln (dezambiguizare).
Abraham Lincoln | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Sinking Spring Farm(d), Comitatul Hardin, Kentucky, Kentucky, SUA[5][6] |
Decedat | (56 de ani)[2][3][7][8] Washington, D.C., District of Columbia, SUA[9] |
Înmormântat | Lincoln Tomb[*][[Lincoln Tomb (tomb of U.S. president Abraham Lincoln in Springfield, Illinois, United States)|]] |
Cauza decesului | omor (shot to the head[*][[shot to the head (injury to the head inflicted by the discharge of arms or munitions)|]]) |
Părinți | Thomas Lincoln[*][[Thomas Lincoln (father of Abraham LIncoln)|]] Nancy Hanks Lincoln[*][[Nancy Hanks Lincoln (Mother of Abraham Lincoln (1784–1818))|]] |
Frați și surori | Sarah Lincoln Grigsby[*][[Sarah Lincoln Grigsby (older sister of Abraham Lincoln (1807-1828))|]] Thomas Lincoln, Jr.[*][[Thomas Lincoln, Jr. (younger brother of Abraham Lincoln)|]] |
Căsătorit cu | Mary Todd Lincoln (–)[10][11] |
Număr de copii | 4[12] 1[12] |
Copii | Edward Baker Lincoln[*][10][12] Tad Lincoln[*][[Tad Lincoln (Fourth son of President Abraham Lincoln)|]][13][10][12] Robert Todd Lincoln[*][[Robert Todd Lincoln (Union Army officer, U.S. ambassador, and Secretary of War (1843–1926))|]][10][12] William Wallace Lincoln[*][[William Wallace Lincoln (third son of Abraham Lincoln)|]][10][12] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii[14] |
Religie | Bisericile baptiste ietsism[*] |
Ocupație | politician diriginte poștal[*] avocat om de stat agricultor[*] ofițer scriitor |
Locul desfășurării activității | Springfield Washington, D.C. |
Limbi vorbite | limba engleză[15][16] |
Al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii | |
În funcție – [17] | |
Precedat de | James Buchanan |
Succedat de | Andrew Johnson |
Al 14-lea Președinte ales al Statelor Unite ale Americii | |
În funcție – | |
Precedat de | James Buchanan |
Succedat de | Ulysses S. Grant |
Congressman în Camera Reprezentanților a SUA | |
În funcție – | |
Precedat de | John Henry[*][[John Henry (United States politician (1800–1882))|]] |
Succedat de | Thomas L. Harris[*][[Thomas L. Harris (politician american)|]] |
Circumscripția | Illinois's 7th congressional district[*][[Illinois's 7th congressional district (U.S. House district)|]] |
Membru al Camerei Reprezentanților statului Illinois | |
În funcție – | |
Partid politic | Partidul Național Unionist[*] (–) R (–) Partidul Whig (–) |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Crescut într-o familie săracă de la Frontiera de vest, Lincoln a fost avocat autodidact în Illinois, lider al Partidului Whig, membru al Camerei Reprezentanților la nivel de stat(en)[traduceți] în anii 1830, apoi congressman federal pentru un mandat în anii 1840. A promovat modernizarea rapidă a economiei prin dezvoltarea sistemului bancar, construcția de canale și căi ferate, și prin impunerea de taxe vamale care să protejeze și să încurajeze construcția de fabrici; s-a opus războiului cu Mexicul în 1846. După o serie de dezbateri intens mediatizate(en)[traduceți] din 1858, în cadrul cărora Lincoln s-a pronunțat împotriva extinderii sclaviei, a pierdut cursa pentru Senatul SUA în fața arhirivalului său, democratul Stephen A. Douglas.
În 1860, Lincoln și-a asigurat candidatura din partea Partidului Republican la președinția SUA, fiind recomandat de faptul că era un moderat dintr-un stat în care rezultatul alegerilor nu era cert. Deși avea foarte puțină susținere în statele în care era permisă sclavia, Lincoln a câștigat lejer în Nord și a fost ales președinte în 1860. Alegerea sa a determinat șapte state sclavagiste din Sud să își declare despărțirea de SUA și să formeze Confederația înainte ca el să preia funcția. Nu s-a găsit niciun compromis sau reconciliere în ce privește sclavia.
Când Nordul s-a raliat cu entuziasm de partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului Sumter la 12 aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de război. Scopul său primordial a fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul de habeas corpus, arestând și încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste și anti-război din statele de graniță, ignorând decizia(en)[traduceți] judecătorului-șef al Curții Supreme a SUA, Roger Taney(en)[traduceți], conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat potențiala intervenție britanică dezamorsând Afacerea Trent la sfârșitul lui 1861. Manevrele sale complexe către interzicerea sclaviei s-au centrat pe Proclamația de Emancipare din 1863, folosind armata pentru a proteja sclavii evadați, încurajând statele de graniță să interzică sclavia și contribuind la promovarea în Congres a celui de al treisprezecelea amendament la Constituție, prin care sclavia era desființată definitiv. Lincoln a supravegheat îndeaproape efortul de război, în special numirile generalilor din funcțiile cele mai înalte, promovându-l și pe cel mai de succes general al său, Ulysses S. Grant. A luat deciziile majore privind strategia de război a Uniunii. Marina lui Lincoln a instituit o blocadă navală care a oprit comerțul normal al Sudului, a ajutat la preluarea controlului asupra statelor Kentucky și Tennessee, și a preluat controlul asupra principalelor căi fluviale din Sud folosind ambarcațiuni înarmate cu tunuri. Lincoln a încercat în mod repetat să captureze capitala Confederației, Richmond; de fiecare dată când un general eșua, Lincoln îl înlocuia, până când Grant a reușit în cele din urmă în 1865.
Politician excepțional de iscusit, implicat profund în problemele puterii la nivelul fiecărui stat, Lincoln a fost deschis față de așa-numiții „Democrați ai Războiului”(en)[traduceți] (care susțineau Nordul împotriva Sudului), și a reușit să fie reales la alegerile din 1864. Ca lider al facțiunii moderate a Partidului Republican, Lincoln s-a confruntat cu republicanii radicali care cereau un tratament mai dur aplicat Sudului, cu Democrații Războiului care cereau mai mult compromis, cu democrații ce se opuneau războiului, denumiți Copperheads(en)[traduceți] care îl disprețuiau, și cu secesioniștii ireconciliabili care îi puneau la cale moartea. Politic, Lincoln a luptat îndreptându-și adversari unii împotriva altora, făcând apel la poporul american prin calitățile sale de orator, și printr-un patronaj politic atent plănuit.[20] Discursul său de la Gettysburg din 1863 a devenit o declarație emblematică a dedicației Americii față de principiile republicanismului, egalității în drepturi, libertății personale și democrației. Lincoln avea o perspectivă moderată asupra Reconstrucției, dorind să reunifice țara printr-o politică de generoasă reconciliere în fața diviziunilor dure și persistente. La șase zile după capitularea generalului comandant al Confederației, Robert E. Lee, Lincoln a fost asasinat de John Wilkes Booth, actor și simpatizant al Confederației.
Lincoln a fost plasat în mod constant atât de istorici[21] cât și de public[22] între cei mai mari președinți ai SUA.