Adelaida de Susa
marchiză de Susa From Wikipedia, the free encyclopedia
marchiză de Susa From Wikipedia, the free encyclopedia
Adelaida de Susa (de asemenea, Adelheid, Adelais sau Adeline) (n.c. 1014/1020 – d. 19 decembrie 1091) a fost margrafă de Torino din 1034 până la moarte. Ea a fost cea care a strămutat reședința principală a Mărcii de Torino la Susa. Adelaida a fost ultima reprezentantă din familia Arduinicilor.
| Adelaida de Susa | |
 Adelaida de Susa (pictură în ulei, sec. al XVIII-lea, Palatul Venaria Reale, Piemont) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | grande Comtesse  |
| Născută | 1020[1][2] Torino, Marca de Torino[1] |
| Decedată | decembrie 1091 (71 de ani)[3][2] Canischio, Piemont, Italia[3][1] |
| Înmormântată | Catedrala din Torino[4] |
| Părinți | Ulric Manfred al II-lea de Torino[5] Berta de Milano[*][5] |
| Frați și surori | Irmgard de Torino[*] Berta de Torino[*] |
| Căsătorită cu | Herman al IV-lea al Suabiei (până în )[6] Henric de Montferrat (până în ) Otto de Savoia ()[6][7] |
| Copii | Adelaida de Savoia[7][5] Petru I de Savoia[7] Amadeus al II-lea de Savoia[*][7] Berta de Savoia[6][7] Gebhard I de Sulzbach[*][6] Oton de Savoia[*][7] |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | aristocrat |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | marchiză[*] () contesă[*] () |
| Familie nobiliară | Familia Arduinicilor |
| Conte de Savoia[*] | |
Modifică date / text  | |
Născută la Torino, Adelaida era fiica margrafului Ulric Manfred al II-lea de Torino cu soția sa Berta, fiica margrafului Oberto al II-lea de Genova. Singurul ei frate a murit înaintea tatălui lor în 1034, Adelaida rămânând singura posibilă moștenitoare, alături de alte două surori, Immilla și Berta. Ca urmare, la moartea lui Ulric Manfred al II-lea, vasta marcă de Torino a fost divizată între cele trei surori, partea cea mai mare revenind Adelaidei, care a primit ținuturile Ivrea, Auriate, Aosta și Torino. Cu toate acestea, titlul de margraf era considerat în primul rând ca având scop mai ales militar (pentru apărarea graniței exterioare a imperiului) și de aceea nu era considerat ca potrivit pentru o femeie.
În consecință, împăratul Conrad al II-lea a stabilit încheierea unei căsătorii între Adelaida și ducele Herman al IV-lea de Suabia, care urma să devină margraf la moartea lui Ulric Manfred. Cei doi s-au căsătorit în ianuarie 1037, însă Herman a murit de ciumă în timp ce lupta pentru cucerirea Neapolelui în iulie 1038.
În scopul de a-și asigura păstrarea stăpânirii mărcii, Adelaida s-a recăsătorit în 1041 cu Henric de Montferrat însă și acesta a murit în 1045. Imediat după aceea, o nouă căsătorie a fost planificată, de această dată cu Otto de Savoia în 1046. Cu acesta ea a avut trei fiii: Petru, Amadeus și Otto, și două fiice: Berta și Adelaida. Berta, contesă de Susa, s-a căsătorit cu împăratul Henric al IV-lea, în vreme ce Adelaida s-a căsătorit cu Rudolf de Rheinfelden, oponentul lui Henric al IV-lea ca rege romano-german.
După 1060 Adelaida a fost regentă pentru fiii săi, deveniți conți de Savoia. În 1069 Henric al IV-lea a încercat să divorțeze de Berta și ca urmare a dat motive Adelaidei pentru o intensă ură. Totuși, ca urmare a intervenției Bertei, Henric a primit sprijinul Adelaidei la venirea sa în Italia pentru a obține ridicarea excomunicării pronunțate de papa Grigore al VII-lea aflat ca oaspete al Matildei de Toscana în Castelul Canossa. Adelaida și fiul ei, Amadeus de Savoia, l-au însoțit în decembrie 1076 pe împărat pe drumul penitenței de la Canossa.[8] Ca mulțumire pentru medierea Adelaidei și familiei sale, Henric al IV-lea i-a donat Bugey.
Ulterior, Adelaida a jucat rolul de mediator între cei doi gineri ai săi, Henric al IV-lea și Rudolf de Rheinfelden, ambii pretendenți la tronul Sfântului Imperiu Roman, în războaiele dintre aceștia din anii 1080. Ea a fost un adversar al Reformei gregoriene, deși onora papalitatea și proteja autonomia abațiilor.
În 1091 Adelaida a murit, spre doliul general al locuitorilor, și a fost înmormântată în biserica parohială de Canischio (Canisculum), o mică așezare din Valle dell'Orco, unde ea se retrăsese în ultimii ani de viață.
Adelaida și-a petrecut copilăria printre oamenii de încredere ai tatălui ei, de la care învățase să lupte, iar la tinerețe purta deja arme și armură. Ea a fost renumită și pentru frumusețe și pioșenie. A fost o protectoare a menestrelilor, pe care îi primea mereu la curte, îndemnându-i să compună cântece care să evidențieze valorile religioase. A întemeiat mănăstiri, în care s-au păstrat opere istorice eferitoare la regiune.
Din căsătoria încheiată cu Herman al IV-lea de Suabia, Adelaida a avut cel puțin trei copii:
Din căsătoria încheiată cu Otto de Savoia, a avut cinci copii:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
