Alexie al III-lea Angelos
From Wikipedia, the free encyclopedia
Alexios al III-lea Angelos (în greacă: Αλέξιος Γ' Άγγελος) (c. 1153–1211) a fost un împărat bizantin între martie 1195 și 18 iulie 1203.[2] L-a succedat pe Isaac al II-lea Angelos.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în iunie 2009 |
Alexios al III-lea Angelos | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1153 |
Decedat | 1211 (58 de ani) İznik, Imperiul de la Niceea |
Părinți | Andronicus Ducas Angelus[*][[Andronicus Ducas Angelus (Byzantine general, father of Alexios III and Isaac II)|]][1] Euphrosyne Kastamonitissa[*][[Euphrosyne Kastamonitissa ((1125-1195))|]] |
Frați și surori | Isaac al II-lea Angelos |
Căsătorit cu | Euphrosyne Ducaena Camaterina[*][[Euphrosyne Ducaena Camaterina (Wife of the Byzantine Emperor Alexios III Angelos)|]] |
Copii | Anna Comnena Angelina[*] Irene Angelina[*][[Irene Angelina (daughter of Alexios III Angelos)|]] Eudokia Angelina[1] |
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ocupație | suveran[*] |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Angelos[*][[Angelos (noble family)|]] |
Împărat bizantin | |
Domnie | martie 1195 – |
Predecesor | Isaac al II-lea Angelos |
Succesor | Isaac al II-lea Angelos |
Modifică date / text |
Îndată ce vestea detronării lui Isaac al II-lea Angelos a ajuns până la capitală, demnitarii s-au grăbit să-și exprime devotamentul față de noul basileu, în absența acestuia, și au plecat să se închine înaintea soției lui Alexios III, Euphrosyne. În timpul revoluțiilor de palat, Bizanțul văzuse multe, dar ca fratele să-l orbească pe frate-așa ceva nu se mai întâmplase de câteva secole. De aceea, în ochii unei considerabile părți a societății, Alexios III s-a acoperit de rușine chiar de la începutul domniei sale. Cu timpul, această părere s-a confirmat, întrucât împăratul s-a dovedit a fi un om slab, lipsit de principii și nerușinat. Jurămintele încălcate, execuțiile secrete, extorcările fățișe erau, pentru el, în firea lucrurilor. Încununarea faptelor de acest gen ale basileului a fost raidul pirateresc al unei escadre de război din flota romee, pe care el a trimis-o să jefuiască o bogată caravană comercială, care se îndrepta spre Amisos (oraș pe ruinele căruia azi s-a ridicat orașul Samsun în Turcia). Navarhii lui Angelos au dovedit exces de zel și au jefuit toate corăbiile pe care le au întâlnit, inclusiv pe cele ale negustorilor sultanului de Iconion (azi Konya). Drept urmare a izbucnit un război între selgiucizi și Imperiu. Nu rămâneau în urma monarhului nici cei din anturajul lui Lagos, șeful închisorii, le dădea drumul, noaptea la vânătoare celor mai îndrăzneți hoți, iar aceștia, întorcându-se dimineața, își împărțeau prada cu el. Lagos îi băga la închisoare pe cetățenii avuți și extorca bani de la ei. În cele din urmă, atunci când acesta a încercat să efectueze o asemenea operație cu unul dintre cei mai bogați meșteșugari, orășenii s-au răsculat și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit pântecosul, împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle. La momentul expediției cruciaților împotriva Constantinopolului (1204), în porturile capitalei nu s-a găsit nici o corabie militară mare în stare să iasă în larg. Dacă e să-i dăm crezare lui Niketas Choniates, Alexios III era cu desăvârșire lipsit de talente în treburile guvernării. Orice hârtie și oricine i-ar fi adus-o împăratului, acesta o semna îndată, chiar dacă acolo era o înșiruire de cuvinte fără noimă. Împăratul împărțea funcțiile de răspundere rudelor sale și celor ale soției, depravata și inteligenta Eufrosina Ducas. Vânzarea de titluri se înfăptuia pe o scară și mai largă decât înainte, până și cele mai înalte erau cumpărate cu bani de sciți și de sirieni. Impozitele nebunești sufocau industria și comerțul, iar locuitorii regiunilor rurale ale Asiei Mici treceau în masă sub stăpânirea sultanului de Iconion, preferând puterea Islamului morții de foame.