Oxid de aluminiu
compus chimic / From Wikipedia, the free encyclopedia
Oxidul de aluminiu (numit și alumină) este un compus anorganic cu formula chimică Al2O3. Este în general folosit în producerea aluminiului. Aluminiul este cel mai răspândit metal din natură și intră în compoziția argilelor. Ocupă locul 3 după răspândire între toate elementele:după oxigen și siliciu. Aluminiul este strâns legat de oxigen și siliciu în alumosilicați, din care este alcătuită scoarța terestră și care prin degradare se transformă în argile, baza care o constituie caolinitul.
Oxid de aluminiu | |
Denumiri | |
---|---|
Alte denumiri | alumină, corindon |
Identificare | |
Număr CAS | 1344-28-1 |
ChEMBL | CHEMBL3707210 |
PubChem CID | 9989226 |
Informații generale | |
Formulă chimică | Al2O3 |
Aspect | solid alb fără miros |
Masă molară | 101,96 g·mol−1 |
Proprietăți | |
Densitate | 3,94 g·cm−3 |
Punct de topire | 2072 °C, 3761,6°F, 2345,15 K, 4221,27 °R |
Punct de fierbere | 2977 ± 60 °C, 5390,6 °F, 3250,15 K, 5850,27 °R |
Solubilitate | insolubil în apă, greu solubil în acizi și baze |
Presiune de vapori | 0 millimetre of mercury[2] |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Se găsește de obicei în faza sa cristalin-polimorfică α-Al2O3, sub formă de corindon, varietate care formează pietrele prețioase: rubinele și safirele. Al2O3 este important pentru producerea aluminiului metalic, ca abraziv datorită durității sale și ca material refractar datorită punctului înalt de topire.[3]