Anima mundi
From Wikipedia, the free encyclopedia
Sufletul lumii (în greacă veche ψυχὴ κόσμου, transliterat psychè kósmou, în latină anima mundi) este, după cum se susține în mai multe sisteme de gândire, o legătură intrinsecă între toate lucrurile vii de pe planetă, care este legată de lumea noastră în același fel cum sufletul este legat de corpul omului. Platon a fost adeptul acestei idei care a devenit o componentă importantă a majorității sistemelor neoplatonice:
În consecință, putem spune că: această lume este într-adevăr o ființă vie înzestrată cu un suflet și inteligență... o singură entitate vizibilă vie, care conține toate celelalte entități vii, care prin natura lor sunt toate înrudite.[1]
Stoicii credeau că este singura forță vitală din univers. Există concepte similare și în sistemele de filozofie răsăriteană precum Brahman-Atman din Hinduism, Natura-Buda din budismul Mahayana sau Școala de Yin-Yang, Taoism și qi în neoconfucianism.
Alte asemănări se pot găsi în gândirea filozofilor ermetici ca Paracelsus, în scrierile lui Baruch Spinoza, Gottfried Leibniz, Friedrich Schelling și în Geist („Spirit”/„Minte”) la Hegel. Ralph Waldo Emerson a publicat Supra-Sufletul în anul 1841, care a fost influențat de concepția hindusă a unui „suflet universal”. Mai sunt similarități și cu ideile dezvoltate începând cu anii 1960 de teoria Gaia a lui James Lovelock.