Broască
From Wikipedia, the free encyclopedia
Broasca (Anura) este un ordin de animale amfibii tetrapode, fără coadă când sunt adulte (anure), cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și cu ochii bulbucați. Forma larvară, branhiată și înotătoare, prezentând o coadă care dispare la metamorfoză, este denumită mormoloc.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Broască Fosilă: 250–0 mln. ani în urmă Triasic inferior - Prezent | |
---|---|
1-Litoria peronii, 2-Bombina bombina, 3-Leptopelis flavomaculatus, 4-Ranitomeya fantastica, 5-Allobates femoralis, 6-Bufo japonicus, 7-Phyllomedusa hypochondrialis, 8-Bufo balearicus, 9-Pelophylax lessonae | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Subregn: | Eumetazoa |
Supraîncrengătură: | Deuterostomia |
Încrengătură: | Chordata |
Subîncrengătură: | Vertebrata |
Infraîncrengătură: | Gnathostomata |
Supraclasă: | Tetrapoda |
Clasă: | Amphibia |
Subclasă: | Lissamphibia |
(neclasificat): | Salientia |
Ordin: | Anura Fischer von Waldheim, 1813 |
Subordine | |
Archaeobatrachia | |
Distribuția broaștelor (cu negru) | |
Modifică text |
Broasca de baltă adultă trăiește atât în apă (unde se adăpostește și reproduce), cât și pe uscat (unde se hrănește). Nările de pe vârful botului se închid când se află în apă. Broaștele se înmulțesc prin ouă, care, neavând cochilie, sunt depuse în apă.
Broasca adultă se hrănește cu omizi, limacși, melci mici, insecte adulte, râme: tot ce se mișcă pe uscat și este suficient de mic pentru a îi intra în gură. Prinde prada sărind pe ea sau apropiindu-se și încleind-o cu limba, protractilă. Mormolocul este omnivor și se hrănește rozând alge, cadavre de insecte, pești, icre moarte, iar în caz de foamete, mormolocii se pot devora între ei recurgând la canibalism, cei mai mari atacându-i pe cei mai mici, accelerându-și metamorfoza și reușind astfel să perpetueze specia.
Broaștele și mormolocii lor sunt foarte sensibili la poluări, la viroze și la bolile provocate de ciuperci (mucegaiuri acvatice). Prezența lor denotă existența unui echilibru biologic în ecosistem, chiar dacă acesta conține macro-deșeuri (fiare vechi și alte gunoaie).