Triasic
From Wikipedia, the free encyclopedia
Triasicul este o perioadă geologică care a durat aproximativ 50 de milioane de ani, între acum 250 de milioane de ani și 200 de miloane de ani în urmă (252,17 ± 0,06 - 201,3 ± 0,2 milioane de ani în urmă). Este prima perioadă a Erei Mezozoice și se află între perioadele Permian și Jurasic. Atât începutul cât și sfârșitul perioadei sunt marcate de evenimente majore de extincție în masă.[1] Triasicul a fost denumit în 1834 de geologul german Friedrich von Alberti, după cele trei straturi distincte de roci care se găsesc în întreaga Germanie și nord-vestul Europei — gresie roșie, calcar marin și marne.[2]
Perioada Triasic Acum 252.2–201.3 milioane de ani | |
Conținut mediu de O2 atmosferic pe durata perioadei | c. 16 vol % (80 % din nivelul modern) |
Conținut mediu de CO2 atmosferic pe durata perioadei | c. 1750 ppm (6 ori nivelul preindustrial) |
Temperatura medie a suprafeței pe durata perioadei | c. 17 °C (3 °C deasupra nivelului modern) |
Triasicul a început cu revenirea în urma Extincției Permian-Triasic, cea mai mare extincție din istoria Terrei, care a lăsat biosfera Pământului sărăcită; a fost nevoie până la mijlocul perioadei ca viața să-și recupereze fosta diversitate.