Bătălia de la Dunkerque
From Wikipedia, the free encyclopedia
Batălia de la Dunkerque (rar Punga de la Dunkerque/Dunkirk) este numele sub care sunt cunoscute apărarea și evacuarea forțelor Aliaților care fuseseră separate de principalele trupe ale defensivei franceze de înaintarea rapidă a celor germane.
Bătălia de la Dunkerque | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Al Doilea Război Mondial | |||||||
Punga de la Dunkirk, 21 mai 1940 | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Regatul Unit Franța Belgia | Germania Nazistă | ||||||
Conducători | |||||||
John Vereker Maxime Weygand | Gerd von Rundstedt Ewald von Kleist | ||||||
Efective | |||||||
aprox. 400.000 | aprox. 800.000 | ||||||
Pierderi | |||||||
30.000 morți 34.000 prizonieri 6 distrugătoare și cel puțin 200 de vase mici scufundate 177 avioane (106 avioane de vânătoare), 60 piloți uciși.[1] | 10.252 uciși, 42.000 răniți și 8.467 dispăruți 101 avioane[1] | ||||||
Modifică date / text |
După cele zece luni ale războiului ciudat, Bătălia Franței a început în dimineața de 10 mai 1940. În est, Grupul de Armate B germană a invadat și a ocupat Țările de Jos. După aceasta, a înaintat spre vest prin Belgia. Pe 14 mai, Grupul de Armate B a năvălit prin regiunea Ardenilor și a înaintat rapid spre vest spre Sedan, după care și-a schimbat direcția de atac spre Canalul Mânecii. Această mișcare a fost numită de mareșalul Erich von Manstein „tăietura de seceră”.
Cele câteva contraatacuri aliate nu au reușit să oprească înaintarea avangardei germane, care a atins coasta Atlanticului pe 20 mai, separând Corpul Expediționar Britanic de restul trupelor aliate lângă Armentières, iar Armata I franceză și armata belgiană ceva mai la nord. După ce au reușit să atingă coasta Canalului Mânecii, germanii și-au schimbat direcția de atac spre nord pentru a cuceri porturile din zonă și pentru a prinde în capcană forțele britanice și franceze mai înainte ca acestea să poată fi evacuate în Anglia.