Bătălia de la Hannut
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Hannut (a nu fi confundată cu Bătălia din breșa de la Gembloux)[6] a fost o bătălie din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, parte a Bătăliei Belgiei. Luptele s-au dat în perioada 12-14 mai 1940 la Hannut, Belgia. Această bătălie a fost cea mai mare luptă de tancuri de până la acea dată.[7]
Bătălia de la Hannut | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Bătaliei Belgiei din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale | |||||||
Două tancuri franceze SOMUA S35 sunt inspectate de soldații germani | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Belgia Franța Țările de Jos[Notes 1] | Germania Nazistă | ||||||
Conducători | |||||||
René Prioux Gabriel Bougrain Jean-Léon-Albert Langlois | Erich Hoepner Horst Stumpff Johann Joachim Stever | ||||||
Efective | |||||||
Două divizii blindate 20.800 oameni 600 vehicule blindate [2][Notes 2] | Două divizii Panzer 25.927 oameni 618 tancuri (alte surse 674)[3] 108 piese de artilerie [2][Notes 3] 1,252 aircraft | ||||||
Pierderi | |||||||
121de tancuri distruse, avariate sau abandonate [4] pierderile de personal nu sunt cunoscute | 60 de morți 80 de răniți 49 de tancuri distruse 111 tancuri avariate [5] | ||||||
Modifică date / text |
Scopul principal al germanilor era blocarea celor mai puternice elemente ale Armatei I franceze și împiedicarea acțiunii acesteia din urmă împotriva atacului Grupului de Armată A care se desfășura prin Ardeni, după cum fusese stabilit prin planul operațional Fall Gelb, de către generalul Erich von Manstein. Străpungerea germană prin Ardeni fusese programată pentru 15 mai, la cinci zile după atacul executat de Wehrmacht în Țările de Jos și Belgia. Această diferență de cinci zile între cele două lovituri militare fusese concepută pentru inducerea în eroare a aliaților, care ar fi trebuit să creadă eronat că atacul principal urma să fie dat prin Belgia și mai apoi spre sud în Franța, o reeditare conform planului „Schlieffen” din timpul Primului Război Mondial. După ce trupele aliate au înaintat în Belgia, acestea trebuiau să fie blocate de ofensiva germană în estul Belgiei în regiunea cuprinsă între Hannut și Gembloux. Amenințând flancul Armatei I franceze, germanii puteau ataca spre Canalul Mânecii și, în cele din urmă, încercui și distruge forțele aliate. Forțele terestre franceze se pregătiseră pentru o rezistență de lungă durată în Belgia, la Gembloux, la aproximativ 34 km vest de Hannut. Francezii trimiseseră două divizii blindate la Hannut, să întârzie înaintarea germanilor și să permită forțelor de la Gembloux să se pregătească pozițiile defensive. Indiferent de rezultatul luptelor de la Hannut, comandanții francezi plănuiseră replierea trupelor pe pozițiile de la Gembloux.
Germanii au ajuns în regiunea Hannut după doar două zile de la declanșarea invaziei în Belgia. Francezii au înregistrat câteva victorii în luptele tactice la Hannut și s-au retras mai apoi, conform planului, la Gembloux. În timpul acestor lupte, germanii au reușit însă să blocheze la Hannut forțe aliate importante, care altfel ar fi putut fi mutate pentru respingerea loviturii decisive din Ardeni.
Germanii nu au reușit să neutralizeze complet Armata I franceză în luptele de la Hannut, deși i-au provocat pierderi semnificative. La Gembloux, francezii au reușit din nou să obțină victorii tactice în perioada 14-15 mai. La final, deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să se retragă, reușind să întârzie la Lille înaintarea Wehrmachtului. Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”).