Bătălia de la Trafalgar
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Trafalgar a avut loc la data de 21 octombrie 1805, în largul Capului Trafalgar, Spania. Aceasta a avut loc între flota Regatului Unit și flota unită franco-spaniolă, rezultatul bătăliei fiind înfrângerea aliaților franco-spanioli, dar și moartea amiralului englez Horatio Nelson.
Bătălia de la Trafalgar | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Războiului celei de-a Treia Coaliții | |||||||
Bătălia de la Trafalgar de Auguste Mayer | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Marea Britanie | Primul Imperiu Francez Spania | ||||||
Conducători | |||||||
Horatio Nelson† Cuthberg Collingwood | Pierre-Charles Villeneuve (prizonier de război) Federico Gravina† | ||||||
Efective | |||||||
27 de nave de linie 4 fregate 1 goeletă 18500 de oameni | 33 nave de linie 5 fregate 2 bricuri 26000 de oameni | ||||||
Pierderi | |||||||
458 morți 1208 răniți Total: 1666[1] | Franța: 10 nave capturate, o navă distrusă 2218 morți 1155 răniți 4000 prizonieri[2] Spania: 11 nave capturate 1025 morți 1383 răniți 4000 prizonieri[2] Total:13781 | ||||||
Modifică date / text |
Anul 1805 a adus un nou război între Regatul Unit și Franța - Războiul celei de-a Treia Coaliții. Misiunea lui Nelson, aflat pe puntea vasului HMS Victory, era supravegherea portului Toulon și blocarea flotelor spaniole și franceze. Intenția lui Napoleon era invadarea Marii Britanii și pentru atingerea acestui obiectiv trebuia ca flota sa să asigure supremația navală pe Canalul Mânecii, pentru o traversare sigură a forțelor de invazie (La Grande Armée), cantonate în taberele de la Boulogne.
Napoleon a ordonat vice-amiralului Pierre-Charles Villeneuve, aflat în portul Cadiz, să atace flota britanică. Flotele s-au întâlnit la Trafalgar, pe 21 octombrie 1805: 27 de nave britanice, aflate sub comanda amiralului Nelson, contra 33 de nave franceze și spaniole.
Măiestria tacticii amiralului Nelson a atins apogeul în această confruntare, lupta de la Trafalgar fiind considerată de specialiștii militari, cea mai mare victorie din istoria Marinei Regale Britanice (Royal Navy).
Din păcate, Nelson nu a mai apucat să culeagă laurii victoriei - la ora 4:30 un trăgător de elită francez l-a împușcat în coloana vertebrală. Amiralul Nelson nu a mai putut fi salvat și după trei ore a murit, dar bătălia era deja câștigată de către flota sa.
După bătălie, corpul neînsuflețit al amiralului Nelson a fost transportat în Anglia. Ca un omagiu, a fost înmormântat într-un sicriu făcut din catargul vasului francez L'Orient (vasul-amiral al flotei aliate). Întreaga populație britanică a plâns după eroul mărilor.
Amiralul spaniol Federico Gravina, ofițerul superior de pe nava pavilion spaniol, a scăpat cu rămășița flotei spaniole. El a murit cinci luni mai târziu din cauza rănilor suferite în timpul bătăliei.