Cazimir Ionescu
politician român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Benedict Cazimir Ionescu (n. 14 martie 1946, Caracal[1], România) este un om politic român.
Cazimir Ionescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (78 de ani) Caracal, Olt, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești |
Partid politic | Consiliul Provizoriu de Uniune Națională |
Prezență online | |
Modifică date / text |
A participat la revoluția română din 1989, a apărut la Televiziune de unde a dat citire unui apel, și a fost inclus în Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN).
A fost vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN).
În legislatura 1990-1992 a fost ales în Camera Deputaților pe listele partidului FSN în județul Teleorman. În cadrul activității sale parlamentare, Cazimir Ionescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Federală Germania, Republica Polonă și Canada. În 1992 a candidat pentru funcția de primar al Bucureștilor din partea FSN, obținînd în primul tur de scrutin din 9 februarie 1992, 31,45 % din voturi și pierzând în al doilea tur în fața lui Crin Halaicu cu 44,12 % voturi.
În legislatura 1996-2000 fost ales ca senator al județului Teleorman din partea Partidului Democrat. Pe 27 martie 2000 s-a retras din PD după ce l-a acuzat pe șeful său de partid, Petre Roman, de stil de lucru dictatorial. A lucrat în continuare ca senator independent.[2] Cazimir Ionescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Japonia și India.
Începând cu anul 2006 este membru în Colegiul de conducere a CNSAS. În această funcție el s-a împotrivit analizei dosarelor preoților înainte de alegerea Patriarhului Daniel. Cu această ocazie Gabriel Andreescu l-a acuzat că încearcă să conspire Securitatea, și a evocat un moment din februarie 1990, când la o ședință a CFSN Cazimir Ionescu a venit lângă scaunul lui, s-a așezat pe călcâie și l-a întrebat: „Ce aveti, domnule Andreescu, cu Securitatea?”, și a argumentat „cât de patriotică și utilă fusese aceea instituție”.[3]
Este membru în conducerea Institutului Revoluției Române.