Comitetul Unității și Progresului
From Wikipedia, the free encyclopedia
Comitetul Unității și Progresului (CUP) (în limba turcă: İttihat ve Terakki Cemiyeti) a fost o organizație care a început ca o societate secretă – „Comitetul Unității Otomane” - (İttihad-ı Osmanî Cemiyeti) – înființată în 1889 de către studenții mediciniști İbrahim Temo, Abdullah Cevdet, İshak Sükuti și Ali Hüseyinzade. Bahaeddin Sakir l-a transformat într-un partid politic, aliind mișcarea cu cea a Junilor Turci în 1906, în perioada disoluției Imperiului Otoman.
Comitetul Unității și Progresului | |
إتحاد و ترقى (İttihad ve Terakki), İttihad ve Terakki Cemiyeti | |
Abreviere | CUP |
---|---|
Oameni cheie | |
Conducători de facto ai imperiului | İsmail Enver, Talaat Pașa, Cemal Pașa |
Date | |
Înființat | 1889 |
Desființat | 1918 |
Sediu | Salonic, Constantinopol |
Informații | |
Ideologie oficială | Otomanism (până în 1913) Liberalism conservator (până în 1913) İttihadism (după 1913)
|
Poziție politică | Sincretic |
Slogan politic | Hürriyet, Müsavaat, Adalet[3] (Libertate, Egalitate, Dreptate) |
Drapelul partidului | |
Modifică date / text |
La sfârșitul Primului Război Mondial, cei mai mulți membri ai CUP au fost judecați în cadrul curților marțiale ale sultanului Mehmed al VI-lea și întemnițați.
O serie de membri ai CUP au fost executați pentru acuzația de tentativă de asasinare a lui Atatürk în 1926. Supraviețuitorii mișcării și-au continuat carierele politice în Turcia în principal în cadrul Partidului Republican Popular (Cumhuriyet Halk Partisi).