Din ianuarie 2012, mai multe grupuri de insurgenți duc o campanie de luptă împotriva guvernului din Mali pentru independența și autonomia zonei din nordul Maliului cunoscută ca Azawad. Mișcarea Națională de pentru Eliberarea Azawadului, o organizație care luptă pentru a declara independența Azawadului pentru tuaregi, a preluat controlul asupra regiunii prin aprilie 2012.
| Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare. Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate. Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții. |
Mai multe informații Parte a Insurgenței din Maghreb (2002–prezent), Informații generale ...
Conflictul din nordul statului Mali |
---|
Parte a Insurgenței din Maghreb (2002–prezent) |
---|
![](//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/61/Northern_Mali_conflict.svg/350px-Northern_Mali_conflict.svg.png) Hartă a situației din Mali la 28 ianuarie 2013 |
Informații generale |
---|
Perioadă | 16 ianuarie 2012 – prezent |
---|
Loc | Mali 12°39′N 8°00′W ({{PAGENAME}}) |
---|
Rezultat | Înfrângerea forțelor islamiste de Franța și aliații săi, Încetarea focului semnată pe 20 februarie 2015
- O rebeliune tuaregă a început să alunge forțele guvernamentale din nordul țării în ianuarie 2012[1]
- Președintele Maliului Amadou Toumani Touré este îndepărtat printr-o lovitură de stat condusă de Amadou Sanogo[2]
- Nordul statului Mali este complet capturat de rebeli până în aprilie 2012. „Statul Independent Azawad” este declarat de MNLA[3] și sprijinit pentru scurtă vreme de islamiștii Ansar Dine[4]
- Grupurile islamiste - Ansar Dine, AQMI[5] și MUJAV - preiau puterea în nordul statului Mali de la MNLA și impun legea sharia în regiune
- Franța intervine pentru a contracara islamiștii la cererea guvernului Sanogo, cu sprijinul MNLA
- Criza ostaticilor din Algeria
- Încetarea focului a fost semnată pe 20 februarie 2015 între Guvernul Maliului și o alianță formată din șase grupări armate
|
---|
Casus belli | Rebeliune tuaregă; insurgență islamistă |
---|
|
Beligeranți |
---|
Mali
Franța
ECOWAS
Susținute de:
State nerecunoscute combatante:
- Ganda Iso
(Songhai secular militia)
- FLNA[47][48]
| Azawad
| Islamiști
- Al-Mourabitoun
- Ansar al-Sharia
- Ansar Dine[49]
- AQIM
- Boko Haram[50]
- MOJWA[51]
(active until 2013, merged with fighters loyal to Belmokhtar to form Al-Mourabitoun)[52]
|
Conducători |
---|
Ibrahim Boubacar Keïta (since September 2013)
Dioncounda Traoré (since April 2012)
Amadou Sanogo (since March 2012)
Amadou Toumani Touré (until March 2012)
Sadio Gassama (until March)
El Haji Ag Gamou (until March)
François Hollande
Édouard Guillaud
Colonel Thierry Burkhard
Brigade General Gregory de Saint-Quentin Shehu Usman Abdulkadir
Yaye Garba
Mahamat Déby Itno Abdel Aziz Hassane Adam † Omar Bikomb
Mohamed Lamine Ould Sidatt (NLFA)
Housseine Khoulam (NLFA)[47] | Mahmoud Ag Aghaly
Bilal Ag Acherif
Moussa Ag Acharatoumane
Ag Mohamed Najem[53] Algabass Ag Intalla (MIA)[54] | Mokhtar Belmokhtar
Abdelhamid Abou Zeid†[55][56]
Abou Haq Younousse†
Abu Musab Abdel Wadoud[57]
Ahmed al-Tilemsi†[52]
Iyad Ag Ghaly[58]
Omar Ould Hamaha†[59] |
Efective |
---|
≤ 6.000– 7.000[60] (înainte de război: ~12.150)[61]
3.000 [62]
2.000[63]
1.200[6][64]
733[44]
650[65]
500[6]
500[44]
500[6]
500[6]
≤≤450[66]
395[67]
300[6]
144[6]
120[6]
~50[68]
Total: 23.564+
545 (EUTM)[16]
~500 (FLNA)[47] | 3.000[72][73] | 1.200–3.000[74][75]
|
Pierderi |
---|
1 164+ uciși,[76]
400 capturați[77]
Total: 1.000–1.500+ uciși, capturați sau dezertori (aprilie 2012)[72]
1 85 uciși, 197+ răniți,[78][79] 12 captured[80] (January 2013)
38 uciși,[81] 74 wounded[82][83][84][85][86]
9 killed[87]
2 uciși, mai mulți răniți[88]
1 ucis, 1 rănit[89]
28 uciși[90]
4 uciși[91][92] | 6–65 killed (Conflict with Malian Army)[93][94][95]
26–123 uciși (Conflictul cu islamiștii)[96][97][98][99]
60 capturați[97][99]
17–19 uciși (2013) | 115 uciși (Conflict with Tuaregs) [96][97][98][99]
625 uciși (French intervention) |
Modifică date / text ![Consultați documentația formatului](//upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/b/b4/Gtk-dialog-info.svg/12px-Gtk-dialog-info.svg.png) |
Închide
Pe 22 martie 2012, președintele Amadou Toumani Touré a fost îndepărtat de la putere printr-o lovitură de stat din cauza felului cum a gestionat criza, cu o lună înainte de alegerile prezidențiale programate pentru 2012.[100] Soldații răzvrătiți, intitulându-se Comitetul Național pentru Restaurarea Democrației și Statului (CNRDR), au preluat controlul și au suspendat constituția țării.[101] Ca o consecință a instabilității care a urmat loviturii de stat, cele mai mari trei orașe din nordul Mali, Kidal, Gao și Tombouctou, au fost cucerite de rebeli[102] în trei zile consecutive.[103] Pe 5 aprilie 2012, după ocuparea localității Douentza, MNLA a anunțat că și-a atins toate obiectivele din Mali și că și-a oprit ofensiva. În ziua următoare a fost proclamată independența Azawadului față de Mali.[104]