David Marcus
From Wikipedia, the free encyclopedia
David Daniel „Mickey” Marcus (în ebraică :דוד מרכוס) (n. 22 februarie 1902 Manhattan, New York – d. 10 iunie 1948, Abu Ghosh, Israel) a fost un militar și jurist evreu-american, colonel în armata S.U.A., și ulterior, primul general al armatei israeliene. Marcus a fost absolvent al academiei militare West Point (promoția 1924), avocat, procuror federal în New York, director al închisorilor din New York (1940), a participat la Al doilea război mondial ca ofițer executiv al guvernatorului militar din Hawaii (1942), a fost comandantul Școlii de comando marin US Rangers (1943), apoi membru al guvernamântului militar de ocupație din Berlin (1945).
David Daniel „Mickey” Marcus | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Mickey |
Născut | 22 februarie 1902 Manhattan, New York City, New York, SUA |
Decedat | (46 de ani)
Abu Ghosh(d), Districtul Ierusalim, Israel |
Înmormântat | West Point Cemetery[*][[West Point Cemetery (cemetery on the grounds of the military academy in West Point, New York, United States)|]] |
Cauza decesului | moarte accidentală[*] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Ocupație | militar avocat ofițer |
Studii | Academia Militară West Point, promoția 1924 |
Activitate | |
Ramura | Hagana |
Gradul | Sublocotenent (1924) Colonel (1943) General de brigadă (1948) |
Bătălii / Războaie | Al doilea război mondial Bătălia pentru Normandia (Operațiunea Overlord) Războiul arabo-israelian din 1948 Asediul Ierusalimului Operațiunea Bin Nun Bet Operațiunea Yoram |
Decorații și distincții | |
Decorații | Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*] |
Funcții | Procuror Federal în New York director al închisorilor New York (1940) ofițer executiv al guvernatorului militar din Hawaii (1942) comandantul școlii de comando marin (US Rangers) (1943) membru al guvernamântului de ocupație din Berlin (1945) Israel: comandant al Comandamentului de Centru și al Frontului Ierusalim (1948) |
Modifică date / text |
La rugămintea viitorului prim-ministru David Ben Gurion s-a alăturat principalei forțe combatante evreiești, Hagana, în ajunul eliberării Israelului de sub mandat britanic, în cadrul unității Mahal „Voluntari din străinătate” (ebraică : Mitnadvei Hutz LaAretz) [1].
În războiul arabo-israelian din 1948 (Războiul de Independență a Israelului) a fost numit comandantul Comandamentului de Centru și al Frontului de la Ierusalim (1948) devenind primul general (ebraică :aluf) al statului Israel.
A căzut la vârsta de 46 de ani dintr-o eroare, împușcat de un soldat de sub comanda sa care l-a confundat cu un infiltrant arab.