Dismas
From Wikipedia, the free encyclopedia
Dismas, cunoscut și sub numele de Tâlharul pocăit sau tâlharul cel bun, este unul dintre cei doi tâlhari nenumiți din relatarea lui Luca a răstignirii lui Isus din Noul Testament. Evanghelia după Luca îl descrie rugându-l pe Isus să-l pomenească atunci când va ajunge la împărăția sa. Celălalt, cunoscut ca tâlharul nepocăit, îl provoacă pe Isus să se salveze de pe cruce pentru a dovedi că el este Mesia.
Tâlharul pocăit | |
Date personale | |
---|---|
Decedat | 33 d.Hr. Ierusalim, Roman Palestine(d)[1] |
Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (răstignire) |
Ocupație | tâlhar[*] |
Venerație | |
Canonizat | , Isus din Nazaret |
Sărbătoare | 25 martie 12 octombrie |
Sfinți | |
Modifică date / text |
El este venerat oficial în Biserica Catolică. Martirologiul Roman plasează pomenirea lui pe 25 martie, de Sărbătoarea Bunei Vestiri, datorită tradiției creștine străvechi[2] că Hristos (și tâlharul pocăit) au fost răstigniți și au murit exact în ziua aniversării întrupării lui Hristos.
Acestui tâlhar i se dă numele Dismas în Evanghelia lui Nicodim și el este cunoscut în mod tradițional în catolicism sub numele de Sfântul Dismas[3] (uneori Dysmas; în spaniolă și portugheză, Dimas). În alte tradiții creștine are alte nume:
- În tradiția ortodoxă coptă și în Povestea lui Iosif din Arimateea, el este numit Demas.[4][5]
- În Codex Colbertinus, el este numit Zoatham sau Zoathan.[6]
- În tradiția ortodoxă rusă, el este numit Rah.[7]