Don Quijote de La Mancha
carte de Miguel de Cervantes / From Wikipedia, the free encyclopedia
Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha este o operă literară a scriitorului spaniol Miguel de Cervantes Saavedra. Prima parte a apărut în 1605 sub numele de Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha ("El ingenioso hidalgo don Quijote de La Mancha") și s-a bucurat de un mare succes din partea publicului, fiind o capodoperă a literaturii spaniole și a literaturii universale. A doua parte a apărut în 1615 sub numele de El ingenioso caballero don Quijote de La Mancha. Romanul este în prezent una dintre operele cele mai traduse din lume.
Don Quijote | |
Volume | |
---|---|
El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha[*][[El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha (first part of Don Quixote)|]] Segunda parte del ingenioso caballero don Quijote de la Mancha[*][[Segunda parte del ingenioso caballero don Quijote de la Mancha (second part of Don Quixote)|]] | |
Informații generale | |
Autor | Miguel de Cervantes |
Gen | chivalric romance[*][[chivalric romance (type of prose and verse narrative)|]] ficțiune de aventură parody[*][[parody (literary genre)|]] |
Ediția originală | |
Titlu original | Don Quijote de la Mancha |
Limba | Early Modern Spanish[*][[Early Modern Spanish (variety of Spanish used in the sixteenth and seventeenth centuries)|]] |
Editură | Francisco de Robles[*][[Francisco de Robles (Spanish editor)|]] Juan de la Cuesta[*][[Juan de la Cuesta (Spanish printer during Spain's Golden Age)|]][1] |
Țara primei apariții | Spania |
Data primei apariții | [2] |
OCLC | 1020679308[3] |
Modifică date / text |
Deși fusese concepută ca o satiră la adresa popularelor povestiri cavalerești, povestea micului nobil Alonso Quixano (Don Quijote) din La Mancha care, influențat de lecturile sale, ajunge să se creadă un cavaler în căutare de aventuri, devine o frescă a societății spaniole și o reflecție asupra comportamentului uman.
Tiparul din El licenciado Vidriera se repetă, astfel că Don Quijote, deși considerat de ceilalți nebun, se dovedește a fi mai aproape de adevăr, datorită nobleții gândirii și a acțiunilor sale, decât persoanele considerate „normale”.