Drepturile omului în România
From Wikipedia, the free encyclopedia
În România, drepturile omului sunt în general respectate de autorități. Totuși, există îngrijorări în ceea ce privește abuzurile din partea forțelor de ordine, discriminarea minorității rome și a minorităților sexuale, corupția guvernamentală, condițiile precare din închisori și independența judiciară compromisă.[1][2][3] România s-a clasat pe locul 59 din 167 de țări într-un studiu al revistei financiare The Economist privind starea democrației în 2015, fiind descrisă ca o „democrație defectuoasă”, asemenea altor țări din Europa Centrală și de Est.[4] De asemenea, într-un studiu publicat de Bertelsmann Stiftung, care măsoară calitatea democrației în 41 de țări aparținând UE și OCDE, România a ocupat locul 38.[5] Primul studiu sociologic făcut în România arată o slabă cunoaștere a drepturilor omului și a instituțiilor naționale menite să le apere. 72% dintre români recunosc că nu sunt bine informați în privința drepturilor pe care le au, dar 80% dintre ei consideră că în România le sunt încălcate drepturile civile.[6]
Într-un studiu APADOR-CH din septembrie 2015 se arată că Guvernul (ministere, agenții guvernamentale), instanțele de judecată și Parlamentul sunt instituțiile care încalcă cel mai des drepturile omului în România.[7] La nivel perceptiv, același studiu relevă că cele mai discriminate categorii de persoane sunt cele cu o altă orientare sexuală decât heterosexuală (67%), infectate cu HIV (66%), de etnie romă (65%), cu handicap (63%) și femeile (50%).[7]
Conform Constituției României, România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.[8] Constituția României consacră capitolul II al „Titlului II. Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale”.[9] România, în calitatea sa de membră a Organizației Națiunilor Unite, a semnat „Declarația universală a drepturilor omului” și este parte la cele două pacte adoptate în cadrul ONU: „Pactul internațional privind drepturile civile și politice” și „Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale”.[10] România este din 1994 stat parte la „Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”[11] și se supune jurisdicției Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.[12] De asemenea, în cadrul Uniunii Europene, România a semnat în decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona care conține „Carta Drepturilor Fundamentale”.[13]