Etgar Keret
From Wikipedia, the free encyclopedia
Etgar Keret (în ebraică אתגר קרת; n. , Ramat Gan, Israel) este un scriitor israelian, foarte popular prin nuvelele sale, de asemenea autor de benzi desenate (în colaborare cu desenatori) și scenarist de filme.
Etgar Keret | |
Etgar Keret, scriitor israelian, fotografie de Motti Kikayon | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (56 de ani)[1][2][3][4] Ramat Gan, Israel |
Căsătorit cu | Shira Geffen[*] |
Copii | Lev Keret[*][[Lev Keret (actor israelian)|]] |
Cetățenie | Israel Polonia |
Ocupație | scriitor scenarist dramaturg pedagog[*] regizor de film poet actor |
Locul desfășurării activității | Tel Aviv Jaffa[5] |
Limbi vorbite | limba ebraică[6][7][8] |
Studii | International Writing Program[*][[International Writing Program (writing residency for international artists in Iowa City, Iowa)|]] Universitatea din Tel Aviv Hebrew University Secondary School[*][[Hebrew University Secondary School (school in Jerusalem, Israel)|]] Ohel Shem[*][[Ohel Shem (private secular secondary school in Ramat Gan, Israel)|]] |
Patronaj | Universitatea Ben-Gurion Universitatea din Tel Aviv |
Opere semnificative | Kneller's Happy Campers[*][[Kneller's Happy Campers |]] |
Note | |
Premii | Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*] Premiul Sapir[*] Premiul Newman[*] Premiul prim-ministrului pentru literatură ebraică Jewish Quarterly-Wingate Prize[*][[Jewish Quarterly-Wingate Prize (British literary prize)|]] |
Semnătură | |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Revista franceză «Télérama» îl etichetează pe Keret drept unul din "enfants terribles" ai Tel Avivului și îi caracterizează povestirile ca «pline de farmec, colorate de un infantilism minunat, umoristice, în acelaș timp estetice și absurde». Scriitorul se consideră influențat mai ales de lectura lui Faulkner și Vonnegut, mulți găsesc în proza sa scurtă conexiuni cu Woody Allen, Bashevis Singer, Kafka și Garcia Marquez.
Alături de scriitoarea Orly Castel - Bloom, Keret a surprins în anii 1990 prin folosirea cu măiestrie a limbii de zi de zi, așa numita «limbă slabă», mai accesibilă generațiilor tinere care formeaza grosul cititorilor săi. Povestirile sale, consacrate problemelor individului, și, cel puțin în aparență, mai puțin cauzelor colective, s-au bucurat de succes în numeroase țări, fiind traduse în 30 de limbi, inclusiv în arabă, chineză și coreeană.