Gabriel Popescu (gravor)

Gabriel Popescu (n. 3 aprilie 1866, Vulcana Pandele - d. 15 aprilie 1937, Vulcana Pandele), fiu de preot, cu un parcurs educațional impecabil, cu pregnante valențe artistice dovedite pe parcursul studiilor, a devenit cel dintâi gravor român cu studii în domeniu, fondator și titular vreme de mai multe decenii al catedrei de gravură a Școlii Naționale de Arte Frumoase din București. Solitar și discret, temeinic și fin cunoscător al naturii umane, expresiv și impecabil în execuție, Gabriel Popescu a lăsat arta să vorbească pentru el. Datorită calităților sale excepționale, a primit mai multe distincții și medalii la diferite expoziții, a fost prețuit și încurajat de însuși Majestatea Sa, regele Carol I al României. A stăpânit toate tehnicile gravurii (acvaforte, dăltița, ac sec, acvatina) arătând un interes deosebit pentru posibilitățile fiecăreia în parte, dar a excelat și în alte domenii, realizând timbre, medalii și plachete. Își odihnește veșnicia în satul natal, lângă biserica în care a slujit și tatăl său.^[1]

Gabriel Popescu
Date personale
Născut	1866
Decedat	1937 (71 de ani)
Ocupație	gravor[*]​
Activitate
Domeniu artistic	gravură
Profesor pentru	Gheorghe Naum
Mișcare artistică	Sindicatul Artelor Frumoase, Salonul Oficial de pictură și sculptură
Modifică date / text

Galerie

• 
  miniatură
• 
  foto

• 
  Fată din Vulcana
• 
  Studiu de copac
• 
  Studiu de peisaj
• 
  Studiu de copac
• 
  Portret de femeie (Antonine Canazin)

Vezi și

• Casa - Atelier „Gabriel Popescu”

Referințe

1. Irina Cirstina (1.07.2021). „Revista Bibliotecii Academiei Române” (PDF) (în ro/en). Complexul Național Muzeal Curtea Domnească Târgoviște. Accesat în 31 martie 2022. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)

Legături externe

• ro 150 de ani de la nașterea marelui gravor Gabriel Popescu