Gheorghe D. Anghel
sculptor român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Gheorghe D. Anghel (n. , Turnu Severin, Mehedinți, România – d. , București, România) a fost un sculptor român.
Gheorghe D. Anghel | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Turnu Severin, Mehedinți, România |
Decedat | (61 de ani)[5][2] București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | sculptor |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Domeniu artistic | sculptură[6] |
Studii | Universitatea Națională de Arte București, Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
Pregătire | Dimitrie Paciurea, Jean-Antoine Injalbert[*][[Jean-Antoine Injalbert (sculptor francez)|]], Constantin Brâncuși |
Opere importante | statuia lui Theodor Pallady din Craiova, statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român |
Premii | 1940 - premiul "Anastase Simu" 1966 - Artist al poporului |
Modifică date / text |
După ce frecventează la Școala de Arte Frumoase din București cursurile sculptorului Dimitrie Paciurea, Anghel își definitivează formația la Paris (1924-1937) sub îndrumarea lui Antoine Injalbert. Aici are ocazia să viziteze atelierul lui Brâncuși și face studii în muzee și expoziții, fiind interesat de monumentele vechii arhitecturi și sculpturi franceze. Gustul pentru formele riguroase și expresive îi este alimentat de zestrea artistică românească primită prin lecțiile lui Paciurea, de patrimoniul cultural medieval francez, ca și de preocupările artiștilor neoclasici sau de arta unor sculptori francezi moderni ca Rodin, Bourdelle, Maillol, Despiau. Astfel de filiații culturale la care ajunge pe calea propriilor sale convingeri îl vor face să evolueze pe un alt drum decât Brâncuși. Anghel nu respinge experiențele impresionismului în sculptură, nu consideră ca "impur" modelajul încărcat de senzații. El păstrează în portret - gen ce l-a preocupat întreaga viață - un ideal clasic, în sensul structurii durabile a ființei umane, al unei robusteți interioare de nedezmițită claritate.
Viziunea sa realistă a perenității îl face să lucreze în general în bronz și numai foarte rar în piatră (bustul lui Enescu de la Ateneul Român). Amestec de austeritate și spontaneitate, operele sale au în ele o atitudine solemnă, departe însă de grandilocvență.
Capodoperele sculpturii sale sunt statuia lui Theodor Pallady, aflată în colecția muzeului din Craiova, și statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român.