Hipocaust
From Wikipedia, the free encyclopedia
Hipocaust (din greacă ὑπόκαυστον hypókauston (hipo- = sub + kaustón = ardere), prin latină hypocaustum) este denumirea dată unui sistem de încălzire centrală, folosit în antichitate și evul mediu, bazat pe încălzirea în pardoseală, care funcționează prin circulația aerului cald pe sub o podea dublă și prin pereți dubli.[1]
Principiul, cunoscut în Grecia antică încă din secolul IV î.e.n., a fost preluat în Roma antică, unde era utilizat în special în terme.
Astfel de instalații s-au regăsit în ruinele din Olympia, datând din secolul I î.e.n., dar romanii le-au perfecționat și le-au folosit atât în caldariumul termelor, cât și în casele particulare ale unor romani bogați.