Ierodiacon
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ierodiacon (din slavă: ijerodijakonŭ, din greacă Ἱεροδιάκονος, transliterat: Ierodiakonos) în creștinismul ortodox răsăritean este un călugăr cu funcție de diacon.[1] Termenul de ierodiacon se traduce ca „slujitor sacru (al lui Dumnezeu)”, în conformitate cu utilizarea adjectivului „sacru” la începuturile epocii Bizantine pentru tot ceea ce era considerat monahal.[2]