Jacques de Molay
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jacques de Molay (Pronunție în franceză: /də mɔlɛ/; c. 1243 – 18 martie 1314), scris uneori și Molai,[5] a fost cel de al 23-lea și ultimul mare Maestru al Cavalerilor Templieri, care a condus Ordinul din 20 aprilie 1292 până când acesta a fost dizolvat prin ordinul papei Clement V, în 1307.[6] Deși se cunoaște puțin despre viața și faptele sale, cu excepția ultimilor ani în care a ocupat funcția de Mare Maestru, el este unul dintre cei mai cunoscuți Templieri.
Jacques de Molay | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Molay(d), Bourgogne-Franche-Comté, Franța[1] |
Decedat | [2] Paris, Regatul Franței[2] |
Cauza decesului | pedeapsa cu moartea[2] (ardere pe rug[3]) |
Religie | catolicism |
Ocupație | Cavaler |
Limbi vorbite | limba franceză[4] limba latină |
Al 23-lea Grand Master of the Knights Templar | |
În funcție – [3] | |
Precedat de | Thibaud Gaudin[*][[Thibaud Gaudin (Grand Master of the Knights Templar)|]] |
Modifică date / text |
În calitatea sa de Mare Maestru, Jacques de Molay, a reformat Ordinul, și a încercat readucerea acestuia la situația din Țara Sfântă din vremurile de glorie ale Cruciadelor. Însă sprijinul european pentru Cruciade s-a diminuat și alte forțe intenționau să desființeze Ordinul și să revendice averea Templierilor. Regele Filip al IV-lea al Franței, înglodat în datorii după ce a împrumutat bani de la Templieri, l-a arestat pe Molay și pe mulți alți Templieri, în anul 1307 și i-a torturat pentru a face mărturisiri false. Când Molay mai târziu și-a retractat mărturisirea, Filip l-a ars pe o schelă pe o insulă de pe râul Sena în fața catedralei Notre Dame de Paris în martie 1314.[7] Sfârșitul brusc și brutal al Ordinului Templierilor, după o istorie de două secole, și executarea ultimului său Mare Maestru, l-a transformat pe Jacques de Molay într-o figură legendară.