Legătură chimică
From Wikipedia, the free encyclopedia
Legătura chimică este forța de atracție care se manifestă între atomi, ioni sau molecule și care permite formarea compușilor chimici, cristalelor sau a altor specii chimice. Legarea se poate realiza ca urmare a unor forțe electrostatice de atracție formate între speciile chimice încărcate cu sarcini electrice opuse (cum este cazul legăturilor ionice) sau ca urmare a punerii în comun al unui anumit număr de electroni între speciile chimice (cum este cazul legăturilor covalente). Tăria legăturilor chimice variază considerabil, astfel că există „legături puternice” sau primare, cum ar fi legăturile covalente, ionice și metalice, și „legături slabe” sau secundare, cum ar fi interacțiunile dipol-dipol, forța de dispersie London și legăturile de hidrogen.
Deoarece sarcinile electrice opuse se atrag, electronii încărcați negativ din jurul nucleului și protonii încărcați pozitiv din nucleu se atrag reciproc. Electronii împărțiți între două nuclee vor fi atrași de ambele nuclee. Nucleii atomici legați mențin o distanță optimă (distanța de legătură) care echilibrează efectele atractive și repulsive explicate cantitativ de teoria cuantică.[1][2][3]