Limba uigură
limbă din Asia Centrală / From Wikipedia, the free encyclopedia
Limba uigură (ئۇيغۇر تىلى, Уйғур тили, Uyghur tili sau Uyƣur tili) este o limbă turcică cu peste 10 milioane de vorbitori, vorbită de uiguri în Xinjiang, China. Comunități importante de vorbitori de uigură se află și în Kazahstan și Uzbekistan.[4] Uigura este limbă oficială în Xinjiang și este folosită la scară largă atât în sfera socială, cât și în cea oficială. Uigura este folosită ca lingua franca și de celelalte comunități etnice din Xinjiang.[5]
Uigură Уйғурчә / Uyghurche / ئۇيغۇرچە | |
Uigură scrisă în alfabet arab | |
Pronunție | [ʊjʁʊrˈtʃɛ] |
---|---|
Vorbită în | Xinjiang, Kazahstan, Uzbekistan |
Număr de vorbitori | 10,3 milioane[1] |
Sistem de scriere | Alfabetul arab (oficial) Alfabetul chirilic Alfabetul latin |
Clasificare | |
Limbi turcice
| |
Statut oficial și codificare | |
Limbă oficială în | China |
Organ de reglementare | Comitetul de Lucru pentru Limbă Etnică și Scriere al Republicii Autonome Uigure Xinjiang[3] |
ISO 639-1 | ug |
ISO 639-2 | uig |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | uig |
Răspândire în lume | |
Răspândirea limbii uigure în China | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Uigura aparține ramurii sud-estice a limbilor turcice, care include, de asemenea, limbi precum uzbeca.[6] Asemenea multor altor limbi turcice, uigura prezintă armonie vocalică și aglutinare, nu are gen gramatical și este o limbă SOV. Pe lângă influența altor limbi turcice, uigura a fost influențată de-a lungul timpului de persană și arabă, iar mai recent de mandarină și rusă.
Uigura a fost scrisă inițial cu alfabetul orhon, o scriere runiformă derivată sau inspirată de alfabetul sogdian care, la rândul său, a provenit din alfabetul aramaic. Între secolele VIII și XIV, uigura a fost scrisă cu un alfabet derivat din cel sogdian, cunoscut sub numele de alfabet uigur vechi. Spre deosebire de alfabetul sogdian, care a fost scris de la dreapta la stânga, alfabetul uigur vechi a fost scris de la stânga la dreapta în coloane verticale. Uigura a fost scrisă, de asemenea, cu alfabetul siriac, mai ales în documentele creștine. Din secolul al XVI-lea și până la începutul secolului al XX-lea, uigura a fost scrisă cu o versiune a alfabetului arab cunoscută sub numele de Chagatai.[4] În secolul al XX-lea au fost adoptate mai multe versiuni ale alfabetelor latin și chirilic. Totuși, alfabetul latin s-a dovedit nepopular, astfel că, în 1987, alfabetul arab a fost restabilit ca alfabet oficial al limbii uigure în China.[4]