Literatură română medievală
From Wikipedia, the free encyclopedia
În literatura română, epoca medievală s-a manifestat diferit de literatura europeană medievală, necultivându-se unele dintre cele mai caracteristice genuri ale literaturii medievale. Au avut însă o mare răspândire romanele cavalerești, viețile de sfinți și apocrifele religioase. În Evul Mediu propriu-zis majoritatea cărților se scriau în slavonă.
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
v • d • m |
Așa-zisa “literatură religioasă” (în principal creștin-ortodoxă răsăriteană), a fost profund condiționată de caracteristicile particulare ale contextului socio-politic în care s-a dezvoltat și este, de fapt, o serie de traduceri de cărți bisericești, culminând cu Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688.[1]
Ultimele urme ale Evului Mediu în literatura română se găsesc în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și anume traduceri de apocrife religioase de la greci, vieți de sfinți, apocalipse și scrieri escatologice.[2]