Marea Foamete din 1315–1317
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marea Foamete din 1315-1317 (ocazional datată ca fiind cuprinsă între anii 1315-1322) a fost prima dintr-o serie de crize la scară largă care au lovit Europa la începutul secolului al XIV-lea. Cea mai mare parte a Europei (extinzându-se spre est până la Rusia și spre sud până la Italia) a fost afectată.[1] Foametea a provocat numeroase decese de-a lungul unui număr extins de ani și a marcat un sfârșit clar al perioadei de creștere și prosperitate din secolele XI-XIII.[2]
Marea foamete a început cu vreme rea în primăvara anului 1315. Eșecurile culturilor au durat din anul 1316 până la recolta de vară din 1317, iar Europa nu și-a revenit complet până în 1322. Eșecurile culturilor nu au fost singura problemă; boala bovinelor a determinat scăderea numărului de oi și bovine cu până la 80%. Perioada a fost marcată de niveluri extreme de criminalitate, boli, moarte în masă și chiar canibalism și pruncucidere. Criza a avut consecințe pentru Biserică, stat, societatea europeană și pentru calamitățile viitoare care vor urma în secolul al XIV-lea.