Marea Pată Întunecată
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marea Pată Întunecată (cunoscută și sub numele de GDS-89, de la Great Dark Spot - 1989)[1] a fost una din seriile de pete întunecate de pe Neptun, asemănătoare cu Marea Pată Roșie de pe Jupiter. GDS-89 a fost prima pată mare întunecată de pe Neptun care urma să fie observată în 1989 de către sonda spațială a NASA Voyager 2. La fel ca pata de pe Jupiter, marile pete întunecate sunt furtuni anticiclonice. Cu toate acestea, interiorul lor este relativ fără nor și, spre deosebire de pata lui Jupiter, care a durat sute de ani, durata lor de viață pare să fie mai scurtă, formându-se și risipindu-se o dată la câțiva ani. Bazându-se pe observațiile făcute de Voyager 2 și de atunci de telescopul spațial Hubble, Neptun pare să-și petreacă oarecum mai mult de jumătate din timpul său de rotație în jurul soarelui cu o mare pată întunecată. Aproape tot ceea ce se știe despre Neptun se bazează pe cercetarea efectuată de Voyager 2.