Marele pinguin nordic
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marele pinguin nordic (Pinguinus impennis, numit anterior și Alca impennis) este o specie dispărută de păsări nezburătoare. Marele pinguin nordic reprezintă singura specie a genului Pinguinus. Indivizii aveau aproximativ 75 de cm înălțime și cântăreau aproximativ 5 kg, fiind specia cu cele mai mari dimensiuni din genul Pinguinus. Avea pene negre și lucioase pe spate și pene albe pe partea ventrală.[4]
Marele pinguin nordic | |
---|---|
Specimenul nr. 8 și replică a unui ou | |
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Aves |
Ordin: | Charadriiformes |
Familie: | Alcidae |
Gen: | †Pinguinus Bonnaterre, 1791 |
Specie: | †P. impennis |
Nume binomial | |
Pinguinus impennis (Linnaeus, 1758) | |
Areal aproximativ (albastru), cu locurile de reproducere cunoscute indicate prin semne galbene[2][3] | |
Sinonime | |
Listă Alca impennis Linnaeus, 1758 Plautus impennis (Linnaeus, 1758) Brünnich, 1772 Pingouin impennis (Linnaeus, 1758) Buffon, 1817 Alca borealis Forster, 1817 Chenalopex impennis (Linnaeus, 1758) Vieillot, 1818 Alca major Boie, 1822 Mataeoptera impennis (Linnaeus, 1758) Gloger, 1842 | |
Modifică text |
Populații importante au existat în trecut pe coastele și insulelor nordice ale Oceanului Atlantic: estul Canadei, Groenlanda, Islanda, Norvegia, Irlanda și Marea Britanie. Populația speciei a fost de câteva milioane înainte să se rărească. Rămășițe au fost găsite în Florida, demonstrând că grupuri de indivizi puteau migra ocazional spre sud în timpul iernii[4], acest lucru s-a întâmplat până în secolul XIV.
A fost o specie vânată intensiv astfel încât populațiile s-au redus continuu, până la dispariție. Ultimul individ a fost vânat în 1844 în Islanda[4].