Moartea lui Benito Mussolini
From Wikipedia, the free encyclopedia
Moartea lui Benito Mussolini, fostul dictator fascist italian, a survenit pe 28 aprilie 1945, în ultimele zile ale celui de al Doilea Război Mondial în Europa, când a fost executat de către italieni comuniști în micul sat Giulino di Mezzegra din nordul Italiei. Versiunea „oficială”[1] a evenimentelor este că Mussolini a fost împușcat de către Walter Audisio(d), un partizan comunist care folosea pseudonimul „Colonelul Valerio”. Cu toate acestea, de la sfârșitul războiului, circumstanțele morții lui Mussolini și identitatea celui care l-a ucis, au fost subiecte de dispută, confuzie și controverse în Italia.
În 1940, Mussolini a implicat Italia în al Doilea Război Mondial de partea Germaniei Naziste, dar în curând a întâmpinat eșecuri militare. Până în toamna anului 1943, el a fost redus la condiția de lider al unui stat-marionetă al Germaniei în Italia de nord, confruntat înaintarea Aliaților dinspre sud și cu un conflict intern din ce în ce mai violent cu partizanii. În aprilie 1945, când Aliații au rupt ultima linie de apărare germană din nordul Italiei și a izbucnit o insurecție generală a partizanilor în orașe, situația lui Mussolini a ajuns imposibilă. Pe 25 aprilie, el a fugit din Milano, unde își avea cartierul general, și a încercat să ajungă la granița cu Elveția. El și amanta sa, Claretta Petacci, au fost capturați pe 27 aprilie de către partizanii locali din apropierea satului Dongo de pe Lacul Como. Mussolini și Petacci au fost împușcați în după-amiaza următoare, ignorȃndu-se cerința Aliaților de a fi arestat, judecat și condamnat, cu două zile înainte de sinuciderea lui Adolf Hitler.
Cadavrele lui Mussolini și Petacci au fost duse la Milano și lăsate într-o piață suburbană, Piazzale Loreto(d), unde o mare mulțime furioasă le-a insultat și abuzat fizic. Ei au fost apoi spânzurați cu capul în jos de o grindă metalică deasupra unei benzinării. Inițial, Mussolini a fost îngropat într-un mormânt nemarcat, dar, în 1946, trupul său a fost dezgropat și furat de susținători fasciști. Patru luni mai târziu, acesta a fost recuperat de către autoritățile care apoi l-au ținut ascuns pentru următorii unsprezece ani. În cele din urmă, în 1957, s-a permis înhumarea rămășițelor sale în cripta familiei Mussolini din orașul său natal, Predappio. Mormântul său a devenit un loc de pelerinaj pentru neo-fasciști și comemorarea morții sale este marcată de mitinguri neo-fasciste.
În anii de după război, versiunea „oficială” a morții lui Mussolini a fost pusă la îndoială în Italia (dar, în general, nu la nivel internațional) într-un mod care a atras comparația cu teoriile conspirației de pe marginea asasinării lui John F. Kennedy(d). Jurnaliști, politicieni și istorici care se îndoiau de veridicitatea relatării lui Audisio, au prezentat o mare varietate de teorii și speculații despre cum ar fi murit Mussolini și cine ar fi fost responsabil. În diferite momente, s-a afirmat că cel puțin douăsprezece persoane diferite ar fi fost cei care l-au ucis. Între acestea s-au numărat Luigi Longo și Sandro Pertini , care ulterior au devenit secretar-general al Partidului Comunist Italian(d) și, respectiv, președinte al Italiei. Mai mulți autori cred că moartea lui Mussolini a survenit în urma unei operațiuni a forțelor speciale britanice. Scopul acestei operațiuni ar fi fost obținerea de „acorduri secrete” compromițătoare și a unei presupuse corespondențe cu Winston Churchill pe care Mussolini ar fi purtat-o puțin înainte și la momentul capturării sale. Cu toate acestea, explicația „oficială”, cu Audisio drept călău al lui Mussolini, rămâne cea mai credibilă relatare.