![cover image](https://wikiwandv2-19431.kxcdn.com/_next/image?url=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1c/Nadezda_Petrovic.jpg/640px-Nadezda_Petrovic.jpg&w=640&q=50)
Nadežda Petrović
artistă sârbă / From Wikipedia, the free encyclopedia
Nadežda Petrović (în sârbă Надежда Петровић; n. , Čačak, Moravički upravni okrug, Serbia – d. , Valjevo, Districtul Kolubara, Serbia) a fost o pictoriță sârbă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Considerat cea mai faimoasă pictoriță impresionistă și fauvistă sârbă, ea a fost cea mai importantă pictoriță sârbă din acea perioadă. Născută în orașul Čačak, Petrović s-a mutat la Belgrad, în tinerețea ei și a urmat acolo școli de educație înaltă pentru femei. Absolvindu-și studii în anul 1891, a predat acolo începând din 1893 înainte de a pleca la München pentru a studia cu artistul sloven Anton Ažbe. Între anii 1901 și 1912 lucrările sale au fost expuse în mai multe orașe din întreaga Europă.
Nadežda Petrović | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născută | ![]() Čačak, Moravički upravni okrug, Serbia ![]() |
Decedată | (41 de ani)[1][2][3][4] ![]() Valjevo, Districtul Kolubara, Serbia[5] ![]() |
Înmormântată | Cimitirul Nou din Belgrad[*] ![]() |
Cauza decesului | cauze naturale (tifos) ![]() |
Frați și surori | Rastko Petrović[*][[Rastko Petrović (Serbian poet, writer, diplomat, literary and art critic (1898-1949))|]] Milica Mišković[*][[Milica Mišković (scriitoare sârbă)|]] ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Ocupație | critic de artă pictoriță artist vizual[*] ![]() |
Limbi vorbite | limba sârbă[6][7] ![]() |
Activitate | |
Domeniu artistic | pictură[8], arte vizuale[8] ![]() |
Pregătire | Dimitrije Andrejević[*][[Dimitrije Andrejević |]] ![]() |
Mișcare artistică | expresionism, fauvism ![]() |
Premii | Medal for Bravery[*][[Medal for Bravery (Serbian medal)|]] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
În ultimii ani ai vieții, Nadežda Petrović a avut puțin timp pentru a picta și a realizat doar câteva lucrări. În 1912, s-a oferit voluntar ca asistentă medicală după izbucnirea Războaielor Balcanice. Ea a continuat să-i îngrijească pe soldații sârbi până în 1913, când s-a îmbolnăvit de febră tifoidă și holeră. A fost decorată cu Medalia pentru curaj și cu Ordinul Crucii Roșii pentru eforturile ei. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial ea s-a oferit din nou în mod voluntar ca asistentă medicală în Armata Sârbă, murind în cele din urmă de tifos pe 3 aprilie 1915.